HRISTOS A ÎNVIAT !

Sfințiile voastre, domnule Primar, stimați invitați, dragi copii, doamnelor și domnilor.

Mă voi adresa în primul rândul copiilor aici prezenți.

Vă rog să faceți un exercițiu de imaginație uitându-ne la acest mic sat din România unde sunt atât de mulți ostași îngropați. Ei, alături de foarte mulți alți oameni, că până la urmă vorbim despre ființe omenești, au trebuit să lupte în război cu arma în mână, care o fi fost ea,  pentru a elibera țara noastră, adică pământul ce l-au moștenit de la străbunii lor, de dușmanii care au năvălit ( ca defapt de atâtea ori în istoria noastră zbuciumată) și care l-au ocupat. Scopul cotropitorilor a fost să stăpânească bogățiile acestui pământ atât interioare ( și aici mă refer în principal la țiței și metale prețioase) precum și la cele terestre, adică culturi, păduri, animale și mai ales oameni !

Pe oameni i-au obligat să se înroleze în armatele străine și să lupte împotriva voinței și credinței lor. Foarte mulți au murit departe de casă, fără să fie împăcați că și-au servit Patria așa cum ar fi vrut.

De asemenea oamenii au fost obligați să muncească pentru binele altor popoare, fără a beneficia  de pe urma muncii lor, primind minimum necesar pentru a supraviețui. Au fost niște doar niște unelte.

Spun aceste lucruri pentru a vă stârni interesul asupra a ceea ce înseamnă războiul, care din păcate este în derulare chiar în apropierea graniței noastre și a consecințelor acestuia.